A fost odata ca niciodata , ca de n-ar fi nu s-ar povesti, a fost undeva departe, tare departe si demult, tare demult, o tara frumoasa si bogata. Dar cum pe vremea aceea erau razboaie in toata lumea, tara aceasta a fost infranta si cotropita de dusmanul de la rasarit, Rosu Imparat. Acesta era un imparat rau, fara carte, fara credinta si fara mila. Vreme de aproape jumatate de veac Rosu Imparat a stat pe pamanturile tarii cotropite jefuind, distrugand si omorand dupa bunul sau plac. Dar cum nimic pe lumea asta, in afara de moarte, nu e vesnic, s-au dus si zilele lui Rosu Imparat, care infrant de propria rautate, a trebuit sa se retraga la casa lui, unde la scurta vreme s-a si stins. Dupa ce a plecat din tara pe care jumatate de veac o oropsise , Rosu Imparat a lasat in urma lui saracie, foame, mizerie si multa, multa prostie. Oamenii de aici uitasera de unde vin si incotro se duc, isi uitasera parintii si stramosii, dar cel mai rau era ca uitasera sa mai fie liberi.
Ramasi de capul lor, nu au stiut incotro sa o apuce. Inapoi nu se mai puteau intoarce, iar inainte...nu stiau drumul. Dezorientati, naivi si speriati, nestiind ce sa faca cu libertatea proaspat dobandita, au inceput sa se imite unii pe altii. A venit vremea sa-si aleaga noi conducatori si cum era firesc, intr-o tara libera, cei mai buni au iesit in fata. Cei care strigau cel mai tare au fost pusi la loc de cinste. Cei care dadeau cel mai tare cu pumnul au fost asezati de-a dreapta primilor si tot asa mai departe, pana cand fiecare si-a gasit un loc.
Peste tara din poveste si peste poporul ei, trecura aproape doua decenii, dar oamenii nu invatasera inca sa fie liberi , multumindu-se cu ce le era la indemana si cu ce puteau obtine fara munca, nedorind sa-si depaseasca conditia, pierzandu-si visurile si transformandu-se treptat in fiinte fara vointa si fara spirit, vlaguite si sterse, cu privirea pierduta in neant, incapabila sa treaca peste gardul propriei necunoasteri si neputinte .
Tara aceasta se numeste Romaneaua.
CE BINE CA NOI NU TRAIM IN ROMANEAUA!!!!!!!!!!!
suava si inocenta incercare de a ne face prosti! si, pe cat este de adevarata, totusi este o transpunere in telenovea a proverbului"hai sa ne furam caciula"!
RăspundețiȘtergereCredeam ca Orwell murise saracu! Bine ca l-am reinventat aici, la noi!
Stimate amice Luka,
RăspundețiȘtergereIn caz ca inca nu ti-ai dat seama pana acum, caciula a fost furata de multa vreme. Tot ce putem face e sa speram ca vom reusi sa ne pastram macar chilotii pe noi...asa murdari cum sunt.