„(...) De la gară, el veni direct la casa vecină a unui prieten, care rămase uimit văzându-l intrând. Urmă o conversaţie care merită să fie redată.
– Am sosit acum. Acasă la mine e închis. Dă-mi ceva de mâncare. N-am mâncat toată ziua. (...)
În cele din urmă, cu o voce alterată, începu a vorbi. Cuvintele lui cu adevărat profetice, le vom transcrie întocmai.
– Ce nenorocire! Ce dezastru al civilizaţiei! Bulversarea pământului va fi formidabilă. Nimic nu va rămâne cum a fost.
– Da, mare nenorocire, îi răspunse prietenul. Dar poate că se va isprăvi până la iarnă şi nu va fi timp pentru dezastru aşa de mare.
Take Ionescu ripostă cu vioiciune:
– Te înşeli profund. Acesta e război de cinci ani. Va intra Anglia, va intra Italia, vom intra noi şi nu se poate să nu intre şi America. Până şi Japonia va intra.
Cuvintele păreau aşa de stranii, încât aveai impresia că blândul, echilibratul Take Ionescu e victima unei crize de nervi. «Război de cinci ani, intrarea Americii şi Japoniei», suna pe atunci ca adevărate fantezii.
– Da, da. Nu te uita aşa. Ţine minte. Război de cinci ani. Va fi vai de omenire! Dar de un lucru sunt sigur:că Aliaţii vor fi definitiv victorioşi şi că voi vedea cu ochii România Mare.
«Şi vom vede alte lucruri mari. Vom vedea multe tronuri prăbuşindu-se;vom vedea născând atotputernicia Americii;vom vedea preponderenţa rasie anglo-saxone;vom vedea omenirea făcând un mare pas spre stânga, spre socialismul revoluţionar».
Şi după câteva minute de tăcere, măsurând mereu odaia în lung şi în lat, el sfârşi cu amărăciunea:
– Vom vedea multe lucruri mari. Dar zguduirea generală va fi aşa de formidabilă, că o sărăcie groaznică va stăpâni omenirea foarte mulţi ani. Dintr-o criză vom intra într-alta. Şi ţine bine minte:generaţia mea şi a ta va vedea România Mare, dar nu va mai vedea zile bune”.
