miercuri, 16 septembrie 2009
impozitu pe papagal
luni, 14 septembrie 2009
presedinte independent - panarama continua .....
luni, 7 septembrie 2009
secunda de glorie
vineri, 4 septembrie 2009
Lenutza fata in fata cu reactiunea
a plans ca actele nu erau alea sau nu au fost citite bine, ca Ludovic e un baiat rau care interpreteaza rauvoitor hartiile dupa ce s-a straduit atata sa-l ridiculizeze si ca in general ea e o zana si zmeii astia sunt gelosi pe frumusetea ei si culminand cu o solicitare facuta procuraturii in baza unor vorbe aruncate de ...... gusha !
eu nu stiu daca ii mai plateste sau de ce ii plateste pe pr-istii aia dar a pierdut tot avansul cu greu obtinut intr-o singura zi dandu-i brusc lui Orban ,,cohones" si bagandu-l in seama pe neica nimeni asta de gusha care in afara de matreata nu a produs nimik in politica romaneasca.
pai cand vrei sA FACI POLITICA LA NIVEL INALT si te raportezi la ce mananca gusha sau il iei in serios pe orban dupa ce iei masa cu intaiul shef, e cam aiurea si suna a meci pierdut in deplasare si lipsa de coerenta in comunicare sau panica.
astfel am impresia ca Lenutzei i se apropie la propriu funia de par si e destul de inabila sa o ascunda si cred ca o sa inceapa sa dea cu ratul in toate directiile ranind si alti lideri pdl ca pentru ea oricum nu mai conteaza.
asa ca urmeaza sa aiba replica la declaratiile portarului, soferului, sefului de la bufetul m.t. si paznicului de noapte ca de la gusha mai jos e greu de ajuns dar nu imposibil
Lenutzo mama ai grija de copilash(a se citi cocos) ca am auzit ca e scumpa ,,cautiunea" si nu se da pe credit in barter cu spoturi pe eurosport ....
joi, 3 septembrie 2009
ne-a scapat duda printre degete ...
dupa ce s-a zbatut de l-a mobilizat si pe agentul din Gagesti sa ii faca pr, inevitabilul s-a produs : se reporteaza ca la 6/49 ptr extragerea viitoare si ceea ce se dorea a fi spargatorul de electorat pe dreapta cu intentia de a-l incurca pe Crin, s-a fasait confirmand ca nu poate sa convinga decat vreo` 2 babe nostalgice si 30 de taranisti care cu greu ar fi produs si 3 la suta iar investitia in el ar fi fost absolut inutila.
ce e interesant e ca ,,principele" chiar credea ca ar putea avea sanse(cine l-o fi imbrobodit in asa hal nu stiu dar sigur ca si el teribil de naiv si nepriceput este )insa daca e ordin cu placere si s-a executat.
daca ma incearca un regret e ca papagalu` asta l-a antrenat si pe Rege in aberatia asta...
se confirma o data in plus ca poti sa injectezi oricata cerneala albastra sau albastru demetil in ea ca duda tot duda ramane .... indiferent de grad
marți, 1 septembrie 2009
NE-A PARASIT NIKITA !?!
Am constatat cu surprindere, acum cateva zile, ca de pe prima pagina a acestui etern si fascinant tabloid intitulat Romania, de cateva luni bune, a disparut Nikita. Si impreuna cu ea si alte pocnitori oteviste de acelasi calibru, Ogica, Alina Plugaru...etc. Desigur ca aceste pocnitori au fost inlocuite cu altele ceva mai zgomotoase, de sorginte politica, Ridzi, Udrea, Basescu frate si Basescu fete, ca deh...e campanie "preshedintiala". Dar astea vor disparea intr-un fel sau altul odata cu alegerea noului presedinte. Adica...ori Popeye reuseste sa ingurgiteze la timp DZR-ul de spanac si sa-si termine adversarii dintr-o singura bastarca...ori viceversa. Dar sa nu divagam, deoarece comentariul politic nu e capraria mea pe acest blog. Dilema mea absoluta este urmatoarea: Ce se va intampla dupa? Adica dupa alegeri, cand publicul care doreste sa fie informat...ARE DREPTUL SA STIE! Orice despre oricine! Se vor intoarce oare pe prima pagina a Romaniei, ca sa ne zgarie retinele si timpanele, Nikita et comp, sau vor aparea pocnitori proaspete? Asta este o intrebare la care numai tabloizii jurnalistico-audio-vizuali pot raspunde. Asa ca dragi facatori de rating si tiraj manelistico-mitocanesc, duamna Zavoranu, duamna Bahmuteanu, domnu' Capatos, domnu' Ionescu si tatal vostru, domnu Dan, spuneti-mi va rog...o sa o mai vedem oare pe Nikita?
P.S. A doua zi dupa ce am scris randurile de mai sus, in timp ce ma aflam in plina actiune de zapping tv, am dat peste...NIKITA!!!!!!!!!! Spunea ceva despre transexualul Naomi. M-am linistit. Nu s-a schimbat nimic...culcati-va la loc.
luni, 31 august 2009
blonda are probleme cu organu`
sâmbătă, 29 august 2009
good morning ...
O singură chestie nu prea îmi reuşeşte… Să opresc dihania de mp3 player atunci când îl simt pe Moş Ene, in stil pervers, pe la gene sa tragă de ele…
Aceasta a fost una din serile în care s-a întâmplat fix acest lucru… am adormit ca bovina iar probabil într-un gest reflex am dat să opresc “lăutarii” dar butonul de play/stop este atât de mic şi de aproape de cel de înregistrare, ca reportofon, încât va este logic că am nimerit înregistrarea…
Spaţiu în memoria player-ului era pentru câteva ore de înregistrare, aşa că a înregistrat tot ce era mai bun. Când dispozitivul minune ajunge la final (aproximativ 4 ore), no more space, el are funcţia de a reda, după un timp, ce a înregistrat.
Cum dormeam eu liniştit, dar mai mult treaz, cu dopurile (căştile) in urechi, aud un sforăit destul de fin la început iar pe măsura ce avansam în timp, sforăitul prindea contur. Pentru puţin timp, cel care sforăia, ia o pauză… Moment în care aţipesc puţin. Nu trec 10 minute si se aude un grohăit ca în filmele de groază, alea mai reuşite, cred că mi-a sărit somnul instant pentru că eram in capul patului cu pătura trasă până la nivelul ochilor şi cred ca rula ceva adrenalină prin mine că prea mă ţineam bine de marginea patului…
Primul gând a fost să strig la Madre (adică a mea mamă), nu să vină să mă protejeze ci să o lase mai uşor cu “efectele speciale”, ştiind că ea le rupe pe sforăit. Ţeapă, analizând cu atenţie tonalitatea, realizez că nu era ea, sforaitul ei este mai ladylike, precum un turbodisel. Era momentul perfect pentru a intra în panica… Cine dracu sforăie aşa?!
Aş fi stat mult şi bine cu neuronii scurtcircuitaţi dacă nu vedeam din greşeală ecranul mp3-ului, care forja la greu cu ce înregistrase, în timp ce eu eram inconştient. Prima reacţie a fost sa dau cu el de pământ dar o curiozitate sinistră m-a determinat să ascult şi restul “melodiei”. După aproximativ un minut de ascultat cu gura căscată, sunete scoase precum din evacuarea de carbon a unui Ducati, am zis uimit: “Asta sunt eu?!” … şi poc cu degetul pe delete, ca să şterg orice dovadă!
Per total… a fost o experienţă educativă dar şi traumatizantă în acelaşi timp. Pentru cine are aceasta oportunitate, de a se înregistra în timp ce doarme, mai ales cei care se mai şi pun la vorba, poate fi interesant....
vineri, 28 august 2009
thank you all ...
E prea tarziu !!!Aduc multumirile mele tuturor expeditorilor de e-mail-uri din anul acesta.
Tin neaparat sa-i multumesc si aceluia care mi-a trimis unul despre rahatul de soarece prezent in lipiciul plicurilor pentru ca multumita lui, am folosit un burete umed la fiecare plic ce trebuie lipit, pana cand multumita altui mail am aflat ca acesti bureti colcaie de microbi si de atunci nu mai scriu scrisori.
De asemenea, acum frec cu peria partea superioara a fiecarei conserve pe care o deschid, din acelasi motiv.
Nu mai am deloc economii deoarece le-am donat toate unei fetite bolnave de 5 anisori (Penny Brown) care este pe patul de moarte intr-un spital pentru a-l zecelea an consecutiv.
Nu mai am de fapt niciun ban, dar situatia se va schimba odata ce voi primi fondul de 15.000 $ pe care Bill Gates/Microsoft si AOL mi-l vor trimite pentru ca am participat la programul lor special de e-mail-uri.
Sau de la functionarul superior al bancii din Nigeria care vrea sa imparta cu mine 7 milioane $ pretinzand ca sunt o ruda indepartata a unui client decedat fara urmasi.
Nu-mi mai fac nicio problema legata de sufletul meu pentru ca am 363.214 ingeri pazitori care vegheaza asupra mea si Sfanta Maica Tereza imi indeplineste orice dorinta.
Si stiu ca toate dorintele mi se vor implini (chiar si aia cu vecina cara face baie cu perdeaua ne-trasa) cand Luna si Marte vor apare la fel de mari pe cer (desi Marte, abia mai mare ca Luna, e de 237 de ori mai departe chiar in cea mai apropiata faza). Oricum, stiu acum ca nebuloasa M 57 a Lirei descoperita in 1779 de Darquier este in realitate ochiul lui Dumnezeu, care vegheaza asupra mea, si, daca ma rog uitandu-ma la acea poza si uit de vecina din baie, ma va ocroti chiar daca parchez pe locul rezervat Politiei !
Iar tu, daca nu iti ceri imediat iertare pentru toate hohotele necredincioase pe care le-ai tras si pentru toate injuraturile de cand esti, Dumnezeu o va electrocuta pe vecina din baie, iar tie ti se va usca si iti va cade organul acela care isi schimba consistenta cand te gandesti la ea.
Nu mai folosesc deodorantele cauzatoare de cancer, chiar daca miros ca un bivol intr-o zi fierbinte.
Datorita informatiilor primite prin mail, nu mai beau Coca-Cola deoarece dizolva depunerile din toaleta.. Nu mai cumpar benzina fara sa am un prieten care sa-mi pazeasca masina, astfel incat un criminal in serie nu se poate urca pe banca din spate in
timp ce eu alimentez.
Stiu acum ca doctorii, savantii si istoricii spun povesti, fiindca fac toti parte dintr-un complot mondial menit sa ma insele : in realitate, e destul sa tusesc tare ca sa scap de infarct, tot ce ni se pare prea reusit pentru cretinii nostri de stramosi este in realitate datorat extraterestrilor, iar Apahida este de fapt Atlantida..
Nu ma mai duc la targuieli in marile magazine, deoarece cineva ma va paraliza cu un aftershave de proba si ma va jefui.
Nu mai raspund la telefon, deoarece cineva ma va pune sa formez un numar pentru care voi primi o nota de plata pentru convorbiri cu Jamaica, Uganda, Singapore, Uzbekistan sau, si mai cumplit, Republica Moldova.
Nu-i mai spun limbii materne altfel decat “limba noastra cea frumoasa” ca nu cumva sa risc sa jignesc pe cineva, care ar putea sa faca plangere la CEDO pentru discriminare, rasism si cuvinte injurioase.
Nu mai folosesc niciodata toaleta altuia sau publica, deoarece un
mare paianjen paros tropical sta ascuns sub colac, gata sa ma omoare instantaneu, muscandu-ma de fund.
Nu mai ridic bancnota de 50 pe care am gasit-o in parcare, pentru ca probabil a fost plasata acolo de un maniac sexual, care asteapta sub masina, sa mi-o traga pe la spate.
Atentie ! daca nu trimiti acest e-mail la cel putin 144.000 de persoane in urmatoarele 70 de minute, un porumbel urias suferind de diaree va ateriza pe capul tau, la ora 17.00 in dupa amiaza urmatoare, iar mustele de la 12 camile iti vor
infecta spatele si va duce la cresterea unei cocoase paroase. În schimb, daca dai mai departe mailul catre sapte dintre prietenii mei si-ti pun o dorinta in urmatoarele cinci minute, aceasta se va implini precis la ora 17 si 45, marti 8 decembrie 2658, odata cu trecerea cometei Tales-Shamatti intre Pamant si Luna.
Apropo…un cercetator Sud-American, dupa studii indelungate, a descoperit ca oamenii cu un coeficient de inteligenta scazut si care au activitate sexuala monotona rara citesc mailurile cu mana pe maus (engl. : mouse).
Nu te mai obosi s-o ridici acum....
joi, 27 august 2009
sunt ingrijorat pentru ... Madonna
miercuri, 26 august 2009
UN HAIDUC...MODERN *
Stateam asa si ma gandeam, din lipsa de ocupatie, ca deh...acum cu criza asta nu mai e asa mult de lucru, ce-ar fi sa ma fac eu haiduc. Adica... concret haiduc, sa ma duc si sa iau cu japca de la unii si sa dau la altii. Dar nu un haiduc pe principiul comunist, luati de la bogati si dati la saraci. Nu domne, un haiduc...modern. As lua de la prost si as da inteligentului, as lua de la parvenit si as da omului civilizat, as lua de la mitocan si i-as da celui cu bun simt, as lua de la manelist si as da violonistului de la filarmonica, as lua de la curva care face playback si as da unei trupe de rock, as lua de la fotbal si as da la rugby, ...si tot asa mai departe, pana cand usor, usor, o sa inceapa sa-mi placa sa traiesc in Romania. Pai si o sa imi ziceti...bine, bine, dar nu-ti dai seama ce probleme logistice ar ridica un asemenea demers? M-am gandit si la asta si va spun ca daca avem o organizare buna si niste unitati de interventie disciplinate, prima etapa a actiunii , adica deposedarea si redistribuirea valorilor pe baza de meritocratie, se rezolva. Problema este alta...reconversia! Ce poate sa faca un om de bun simt cu un Q7 alb? Sa-l vanda? Cui? Unui meltean , desigur! Pai...melteanul nu mai are cu ce, ca i-am luat tot in etapa intai! Si atunci, ori il da la fier vechi si ramane la transportul in comun, toti intr-o egalitate, adica cu alte cuvinte...n-am facut nimic, ori...ati ghicit, incepe sa se dea cu el...si se transforma la randul lui, in meltean. Pai ce facem? Ne intoarcem la faza unu? La problema asta, inca mai lucrez. Visez frumos nu-i asa? Treziti-ma va rog....TREZITI-VAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!!!!!!!!!!!!
* titlul este inspirat de o replica din filmul "B.D. la munte si la mare" - Scenariul Mircea Dragan, Nicolate Tic, regia Mircea Dragan - 1971
marți, 25 august 2009
strategi si strategii
Dragi prieteni ! imi cer scuze ca e atat de lung ca astia micii nu au invatat inca cum trebuie sa arate o virala dar le mai explica lor americanii si pana la urma o sa bage ceva la cap si ei. insa de data asta , intr-o romgleza care se doreste ,, limbaj de multinationale " ni se cere sa fim alaturi de o ,, romanca adevarata " care de adevarata ce e a uitat ..... sa se semneze dupa ce ne spune ca nu stie management ca nu mai are cu ce sa plateasca datoriile la stat cerandu-ne sa o si urmam .... haios si ne mai si explica cine e guru in publicitate( apropo pisi asta e Bogdan Enoiu nu matracuca ta ) sau cine sunt modelele dupa care tre sa ne luam plasand discret revista ,,q magazin", revista cu tiraj discret ce este in sfere clare de influenta a psdeului si injurindu-i de vreo 71 de ori pe eba si becali asta daca suntem tampiti si n-am inteles de prima oara, dar de la psd e citat aproape insesizabil vanghele care este si .... cam atat. acum stau si io sa ma intreb daca ptr asta i-a platit Geoana pe americanii aia sa isi faca comitete de sustinere de matracuci si daca o sa o duca si la bun sfarsit cu ideea asta cat despre modelele care ba au ,, muncit" in patu lui Dan Sucu, ba capre pe la ambasadorul Elvetiei - nu merci !!! eu inteleg ca liberalii au multi vectori feminini si asta incurca dar nici asa mai baiati si fete ca genu asta de strategii cu genu asta de modele nu tin dar interesant e ca au gasit si finantarea .... aberatiei si astept cu interes pe primul CEO de mutinationala care renunta la cei 10-15.000 de euroi ca sa intre in comitetul de sprijin a lui Geoana, ca o fi buna cu ,,gura" Jucanca da nici asa. ma duc repede sa fac un comitet de sprijin in care ca roman furios o sa ii atrag pe multi oamani realizati ca Naomi, Ogica, guruuuuul presei Dan Diaconescu, Vali Vijelie si altii ca nu se mai poate .... Romani culcati-va la loc !!! un roman fals |
vineri, 21 august 2009
i really need to pee !!!
Se dau următoarele ingrediente: prieteni nebuni şi fumători, lichide introduse in corp pe cale orala cu scopul de a hidrata, muzica pentru toate gusturile (un pic mai rar pe al meu), şedinţe foto la lumina bliţ-ului.
Cerinţa este simpla, realizarea unor poze pentru un anume calendar cu motorişti, ce urmează a fi comercializat, in scop caritabil, în cadrul acestui eveniment, la care vă invit cu o mare plăcere.
Toate se termină cu bine, pozele sunt ok, iar noi hidrataţi îndeajuns. Aşa că următorul pas logic intră în scenă. Spartul găştii... Fiecare sare pe “cal” şi îi da forjă de îi scânteiază “copitele”.
Mă echipez tacticos, trag mânuşile, pun casca de gabor în cap, închid fermoarul gecii de maistru forjator, dau verde pasagerului sa încalece şi ies pe poartă. Ceva trebuie să se fi întâmplat în momentul ieşirii pentru că o anume nevoie organică îşi făcea loc în lista priorităţilor cu rating înalt. Short version: făceam pe mine într-un mare fel!
Nu durează mult (datorita forjei ce a fost aplicată motoretei, in funcţie de abilitatea mea de a controla “robinetul”) şi ajung în punctul în care pasagerul trebuia basculat. Primul gând a fost să il rog să sară din mers pentru că eu nu am de gând sa opresc până acasă! Nu m-a lăsat inima şi am oprit pentru debarcare, moment în care presiunea pe instalaţie parcă a mai scăzut, totul părea sub control. La scurt timp, repun agregatul în mişcare, moment în care situaţia mai sus amintită recidivează, de această dată cu forţe proaspete!
Au trecut mulţi ani de când am făcut pe mine, la propriu, iar din memoria şi aşa praf, cred că atunci mă jucasem cu focul. Sentimentul era oarecum asemănător, mă jucam cu focul, trebuia să opresc neapărat undeva. Opresc motorul cu scârţ teribil de roţi, aproape în mijlocul drumului, şi alerg cu ochii cât cepele, trăgând disperat de cureaua pantalonilor care parcă a durat o eternitate până s-a deschis, bing-bang printre copaci, cu nădragii în vine…
Nu ştiu care a fost logica selectării copacului dar cred ca a fost cea mai proastă alegere din toata aleea. 0 frunze (lumină la greu)=> 0 intimitate! Să mai precizez că eram pe o stradă destul de frecventată în zona Moghioroş?!
În timp ce îmi făceam datoria de “ecologist”, udând in mod abuziv copacul aflat in proprietatea domeniului public, observ cum acesta începe să se coloreze intermitent roşu – alabastru. Pe moment eram atât de fericit si de extaziat încât nu am procesat mesajul. Probabil este adevărat că unde apare un rahat, hop şi poliţia română să-l cerceteze.
Se lasă o linişte mormântală, timp în care ajunge maşina în dreptul meu, iar eu, mă camuflam după copac, care era cam jumătate din lăţimea mea. În clipa următoare, se aude cum deschide megafonul şi spune:
“Alo, stimabile, nu mai sta chitit după copac că îţi văd casca! Fă-te puţin spre maşină să ne vorbim…” (SHIT!!)
Stau puţin să îmi aranjez hainele, ca să fiu cât mai prezentabil în faţa organului şi o pornesc uşor, cu un rânjet uşor vinovat pe faţă, către duba de poliţie aflată la ~6 metri de copac, fix în spatele motoretei. În acei câţiva zeci de paşi pe care i-am executat foarte încet, am calculat toate variantele posibile printre care şi “Domnul meu, îmi era rău şi negăsind o bancă, m-am sprijinit de copac”. Pe o altă distanţă făceam calcule contabile din ce am să plătesc amenda, conturile din Elveţia fiind de mult lichidate.
Ajung in dreptul geamului de la pasager şi îi salut respectuos pe cei ce m-au prins asupra faptului, moment care a coincis cu un apel primit pe staţie în stilul calling all cars: „Echipaj doi-paisprezece, altercaţie pe strada bla-bla!”. Mă uit repede pe inscripţia de pe conservă şi văd că era fix 214… Cred ca cei doi au observat “schimbarea la faţă”, cum rânjetul meu îngrijorat se transformă în unul eliberator, plin de satisfacţie, fapt care i-a crizat la culmea.
“- Ce rânjeşti mă aşa?
- Nu rânjesc domnul meu, sunt îngrijorat pentru dvs., am auzit că trebuie să plecaţi de urgenţă, într-o zonă periculoasă!
- Vai domne’,… ce te f pe tine grija, mai ai şi glume în program… Bikerii ăştia văd că sunt cam tupeişti!
- …
- Lasă că ne mai întâlnim noi…
- Nu vă faceţi griji, sunt uşor de găsit… Găsiţi ADN-ul pe copac (mai cu jumatate de gura)”
Nu am auzit f bine ca eram cu casca pe cap dar cred ca a fost un “Da-l în p. mea… hai să mergem!” iar respectivul închide geamul şi demarează în trombă.
Norocul meu a fost că nu au fost suficient de inteligenţi să-mi reţină numărul de înmatriculare, cel mai uşor mod de a mă găsi.
Am râs ca prostul tot drumul rămas până la garaj. Aceste mici bucurii, precum sictirul aplicat organului, reprezintă sarea şi piperul în viaţă! :D
Pe când şi la noi aşa ceva la fiecare colţ de stradă? :)
Nu WC-urile noastre ecologice, in care rişti să-ţi pierzi vederea şi mirosul.
joi, 20 august 2009
de ce ii e frica blondei ?
miercuri, 19 august 2009
in tara lui Puskin, simti mirosul lui Putin
A trebui sa aterizez fortat de imprejurari, in patria lui Puskin. Dar, de cum am pus calcaiul in Rusia, acesta s-a flexat nitel, inca de pe aeroport! Motivul?
Aici taman ce este la moda un mic scandal provocat de ,,para" a doi cetateni simpli la adresa lui Medvedev,care a fost vazut
ca, conducea fara centura! Cetatenii l-au vazut pe
presedinte la televizor, dupa ce acesta parasise o carciuma,
unde bause alaturi de "tarul" Vladimir si Putin...
stiu ca, acasa amicii mei, Viktor si gh...p m-ar intreba:
da, si ce-i cu asta?
pai mai nimic as fi eu tentat a le raspunde!
dar, Medvedev cu doar o saptamana inainte spunea
marii natiuni ruse... printre multe altele ca:" RUSIA
CONSUMA FOARTE MULTA VODCA".
Tin minte, tot ca o paranteza ca, pe vremea lui Gorbacthew, acesta interzise lichidul vital al mari natiuni ruse.Urmarea? In scurt timp, prestroika scazuse in popularitate...groaznic.Si omul cu pata pe frunte a renuntat repede la aceasta masura!
Anecdotica timpului a facut ca si Medevedev sa renunte la aceasta observatie si, mai mult decat atat sa fie dat in judecata de doi simpli IVANI. Cum se va termina vom vedea ...
Stau in fata cu o vodca cu lamaie. Ma gandesc la cat de mult se aseamana scena din Rusia cu o alta scena, de la GOLDEN SPRITZ...PARDON BLITZ.
In tara lui Puskin se simte din greu miros de Putin ! Credeti-ma
marți, 18 august 2009
stafilobocul
duminică, 16 august 2009
marea nu ma vrea ...
Curiozitatea este un lucru dat dracu! De la sâmburele unei idei pana la înfăptuirea ei este o distanta foarte scurta care, in combinaţie cu putina curiozitate, trece de parca ai inventat maşina timpului.
Recunosc, deţin o curiozitate tipic feminina dar, cu ceva exerciţiu, a devenit controlabila in proportie de 99,5%… deci cu scapari.
Sâmbăta, pe la ora 10, unuia din cei doi neuroni îi se nazâre ca ar vrea sa simtă ceva vânt in freza si cum se poate mai bine decât sub forma de forja pe autostrada. Aşa a luat naştere curiozitatea mea, care, intr-un final, s-a concretizat sub forma unui plan de pa-pa la mare.
Buuunn! Tai glanda la pusculita, cont in care strâng bani pt. următorul aparat foto, destinat sa rupă gura târgului. Sustrag fără mila 300 ron promiţându-i ca am sa-i pun la loc… (sper sa nu cad de neserios) Sun un prieten, prietenul când aude de idee nu replica decât „Eu sunt gata…grăbeşte-te ca ştiu ca intarzii!”
Drumul pana la mare cred ca este arhicunoscut de tot poporul, spre Unirii, Dristor sau Vitan si o ţii pe cheiul Dâmboviţei pana dai de un miros care nu pare a proveni de pe planeta Pamant (nevinovata Glina, bate-o vina.. ca rimează ) si de acolo intri imediat pe A2. Abia acum am realizat de unde numele autostrăzii (Autostrada Soarelui). Daca pleci pe la ora 11 sau mai de dimineaţa ai soarele in ochi… Daca te întorci pe la ora 6-7 ai soarele in ochi! Genial, eram rupt fără ochelarii de soare!
Forja cat cuprinde pe tot drumul, 180, 200, 230… cat alerga mititica. Pe viziera căştii insectele îşi dădeau sfârşitul obştesc una cate una… Aşa am ajuns ca la finalul drumului sa am neamuri întregi de muşte, albine, ţânţari, împrăştiate pe tot costumul. Insa pe departe cea mai şmecheră a fost o musca care a intrat in casca si a coborât la Feteşti, la realimentat. Nu cred ca a depăşit in viata ei un Q7... (parcă o vâd cum le arata degetul la melteni )
In Mamaia am ajuns la fix! Adică fix când am întins cearceaful pe nisipul bătătorit a început să plouă… Tocmai trăiam un mare deja vu! (in urma cu 2 week-end-uri scenariul a fost identic). Nu las mâhnirea să mă cuprindă şi cum stăteam în ploaie şi urmăream cum oamenii îşi strângeau catrafusele şi topa în hoteluri/terase mă trăsneşte ideea sinistră: Auzi... da noi unde dracu dormim la noapte că văd ca ăştia strând şezlongurile?!
Aşa începe căutarea. Chiar daca perioada asta nu face parte din sezon, litoralul este full. Full de şantierişti, ruşi, chinezi, ce vrei tu! Asta nu da bine in calcule… Toate hotelurile de 2-3 stele erau full! Si garantez pentru informaţia asta pentru ca le-am luat la rând începând de la Rex până în capătul opus. Însă nu şi un anume hotel... ridicat la rangul de o stea! Insă, dacă ar fi pe bune, cred că numai cuiul de care au agatat steaua işi merită calificarea. Preţ: 95 ron pe zi. Superb!
Sar în „dus” (o încăpere în beznă cu chiuveta şi un cap de duş separat printr-o perdea de camera). Trag perdeaua jegoasa şi perdeaua reacţionează: sare la gatul meu cu tot cu galerie. Eram atât de sictirit încât nu mai conta… Pun gelul de dus pe chiuveta care in aceeaşi secunda iese din perete, fix in braţele mele. Fiind un gentelman prin definiţie, am aşezat-o la loc cu o delicateţe demna de invidiat. După care mi-am ţinut respiraţia si am părăsit scena ca o balerina. Nu am mai avut curaj sa dau drumul la apa… (asta după ce am observat ca in aproprierea mea era o priza care sigur s-ar fi udat de la dus. Cât de ingenios trebuie să fi să montezi priza lângă duş?!)
Hai la masa! Ajungem in prima faza la o terasa/restaurant la care abia după ce am stat 30 de min ca fraierul la masa, am observat că in spatele terasei care părea a fi cu servire (asta după preturi) era o mare coada pe sistemul „împinge tava”. La a doua terasa ocupând singura masa libera de la intrare, toţi care intrau isi scuturau umbrele fix pe spatele meu si in ciorba prietenului.
Despre preturi. Mamaia nu este o staţiune exclusivista, chiar daca majoritatea cluburilor din Bucureşti încearcă sa impresioneze prin investiţii susţinute. Aici vin aceeaşi oameni, oameni care muncesc fie in industrie, fie in domenii cu grad mic de pregătire. (Mai pe fata: mulţi ciobani, ţăruşi, capşunari etc.!)
Un mare procent din clientela o reprezintă copiii acestora care. din greşeala. interpretează mersul in club la mare drept o fiţă maxima. Oare sunt singurul care crede ca discotecile pe nisip aveau „aroma” lor? Si chiar nu mă identific cu rusticul din Vama Veche… Si mie imi plac moderniştii Tiesto, ATB, David Guetta, Fedde Le Grand etc.
Problema este ca preturile sunt exagerate si singura justificare pe care o primeşti este ca „eşti la mare tătică!... nu pe Tineretului”. Pai la un calcul simplu, în aceeaşi bani asiguri transportul , cazarea, mâncarea şi distracţia în Spania, Italia, Grecia, Bulgaria, you name it! Iar plaja si apa… ohhhh… Si cine a mai fost cunoaşte si calitatea serviciilor oferite. Dar aşa e romanul vita tembelă, sapă singurel groapa.
A doua zi a fost loc de soare, plaja acceptabila şi cu puţin noroc am prins libera şi o umbrelă de trestie. De mâncat am mers în Constanta la plecare unde majoritatea se duc la Scoica să vadă broaştele în timp ce molfăie la pizza... eu prefer recent descoperitul Colonadelor (care are şi el ţestoase) pentru ca-mi place terasa şi mâncarea e pe gustul meu, plus ca vezi si portul Constanta.
La plecare, dornic sa ajung cat mai repede ca sa nu mă prindă noaptea pe drum, cascadoria cu gazul la blana s-a repetat. Insa datorita asfaltului încă fierbinte, combinat cu căldura emanată de motor, partea frontala a picioarelor mele, de la genunchi pana la glezna, stătea cuminte asemenea unui pui la rotisor, pârlindu-se de mama focului.
Nu am sesizat acest lucru decât când am ajuns in Bucureşti si la primul semafor când am dat sa pun piciorul simţeam ca mă tine ceva… era pielea mea deja crocanta… Pe aceasta cale ţin sa mulţumesc inventatorului cremei de galbenele… a făcut o treaba data dracu!
Ventilatorul din Carrefour in aceasta secunda pare a fi cea mai buna investiţie făcuta vreodată!
Aşa ca am primit confirmarea: litoralul romanesc nu mă vrea! … Este OK, pentru ca nici eu nu-l mai vreau!
„Maimu’, to the airport!”
PS: O singura satisfactie am: nu am dat bani la bariera din mamaia! Motoretele nu au numar in fatza si nu avea cum sa stie daca sunt din NewYork sau Constanta... Doar ce s-a auzit din ghereta: "bhaaaa, fi atent ca a mai scapat unu! " ca eu eram deja la Aqua Magic
vineri, 14 august 2009
,, cool " madre
Pe aceeaşi linie de partid total "heeei-rup-istă", direcţiunea “renovarea”, s-a ajuns intr-un final la capitolul mobila si decoraţiuni. Trezit pe la ora 1 PM de mirosul unei pungi cu pufuleţi, (am adormit la film ca la geriatrie), punga care mi s-a lipit de faţa şi cu generozitate specific românească, mi-a lăsat un “ larutaN 1 ” frumos colorat pe obraz. (m-am prins greu …)
Sufrageria în acest moment nu este decât o încăpere aproape goală, albă, cu un TV pe podea şi 2 canapele din care una este monopolizata de Madre iar cealaltă de cărţi care stau foarte confortabil. Pe scurt, ceva deranjează privirea. Mult prea gol!
Cum pe moment lanţul decizional este de genul :
“Madre: – Ce facem, mergem la mobexpepe?
Eu: - Păi ştiu că sunt scumpe şi foarte scumpe, eu zic sa încercăm pe la Ikeaka, mai pentru muritori…”
Madre: - Deci la mobexpepe!”
Eu: - ….”
Clanul deţine momentan decât o singură maşină iar aceasta avea treburile ei în această zi glorioasă aşa că singura opţiune era motocicleta mea. Ideea de a face echilibristică cu rezervorul între craci nu pleacă de la mine ci de la Madre, aşa că era 2x interesant. În toţi anii în care am avut motor, scuter, ce a fost, niciodată nu mi-am plimbat mama, aşa că momentul era de premieră!
(…ţin să pecizez că a mea mamă cred că are mai mulţi km pe 2 roţi decât mine până acum…)
Zis şi făcut, câteva instrucţiuni simple de vestimentaţie şi hopa la motor.
“- De cât timp zici că nu ai mai mers pe motor Madre?
- Pai sa fie vro 25 de ani mama…”
- Ah… uşureanu… Bagă! Casca pe coc, armura pe bicepşi şi sari pe cal!’”
Pe tot drumul până la moto era extrem de calmă, ceea ce mă ofusca puţin pentru că încă nu auzeam tirul cu remarci de genul “da mergi încet, da?” Scot moto din parcare şi las scăriţele pentru pasager în jos. Se urcă a mea mamă fără nici un fel de greaţă sau intimidare. Eu din ce în ce mai uimit.
Pornesc motorul si o urmăresc în oglindă, nimic, nu tresărire, nu strâns mai tare…. Ok… Ies pe strada principală şi zic să nu îi încerc nervii din prima că o pot traumatiza şi nici că se mai urcă. Traficul subţire, câte o maşină din 30 în 30 de m pe Iuliu Maniu. Buuun, deja este ciudat, am cam 70km/h si nicio emoţie din partea lui Madre până acum. Nu tu pumn la coaste, la pateu, cască în umăr, nimic!
Nu puteam ajunge decât la urmatoarea concluzie: Madre e beton! Nu are niciun secret cu moto. Şi atunci m-a trăznit: "Mhhhă, dacă mă fac eu că îmi scapă puţin mâna în gaz, oare cum reacţionează?!" Trebuia să o fac cumva să înteleagă că nu stă pe o Yawa obosită de prin 80'.
Puteam să văd din depărtare panoul cu ieşirea pe autostrada Bucureşti – Piteşti. Aştept… aştept ca psihopatu' la colţ, bag uşor să nu se prindă într-o viteza inferioară (ranjetul meu schizofrenic începea să prindă proporţii), pentru o acceleraţie cât mai puternică, o ţin frumos în 70km/h şi fix cum am trecut de panou si veşnicul radar ,accelerez de 2 ori scurt, ca să fiu sigur că e atentă.
Nu pot descrie care e senzaţia de forjă nenorocită însă până la pasajul subteran de la Careff nu am slăbit gazul. Ce mai, îmi fluturau buzele ca la un măgar practicant de skydiving iar lacrimile, de la intensitatea vantului, ma spalau în urechi… în cei 300m cred am ajuns pe la 180 la ora iar în pasaj am aplecat moto în aşa hal că simţeam scăriţa cum dă cu dinţii de asfalt!
Reacţie la coborare in parcare: “Mhamhă, imi place ca mergi linistit…!”
Da… îmi este clar acum, numai o Hayabusa o poate “impresiona” corespunzător!
Mă simt inutil…
Aştia cu Buse, vă rog, plimbaţi-mi mama!
rahat cu apa rece
Fiecare dintre noi, a mancat macar odata in viata rahat. Ca a fost simplu, sau cu arome, ca l-am cumparat singuri , sau am fost tratati cu el in vizita la prieteni sau la rude, e prea putin relevant. Important e ca l-am mancat. Si dupa rahat , nu se poate sa nu bei un pahar cu apa rece, ca iti ramane in gat. Oferta de rahat in ziua de azi, la noi, este din ce in ce mai variata. Pe oriunde te duci, peste tot , rahat de toate felurile, aromele si culorile. Gama de produse este variata si acopera toata plaja de gusturi ale consumatorului mioritic. Exista in primul rand rahatul politic, cu varietatile lui: cu aroma prezidentiala, cu extract de esenta ministeriala si cu o variata paleta de culori parlametare. In stransa legatura cu rahatul politic, il gasim pe cel jurnalistic, cu puternica aroma deontologica. Urmeaza pentru pseudointelectualii frustrati, rahatul cultural-artistic, cu esenta de ponei roz cu zvastica pe cur. Parvenitii pot achizitiona la oferta speciala rahatul de fitze, cu aroma de Dorbanti si esenta de limuzina alba asezonata cu poseta colorata. Suntem deasemenea imbiati cu rahatul muzical, unde putem intalni deasemenea o mare varietate de arome si gusturi , de la rahatul manelistic cu culoare de cioara vopsita si pana la cel de etno-popo-soft-pleosc-tehno-dance, cu esenta de playback. Pentru amatorii de divertisment televizat si tiparit, exista rahatul senzational, rahatul de la ora 5, rahatul de pe prima pagina si rahatul de la pagina 5, cu extra-toping de silicon. Nici habotnicii nu sunt uitati. Pentru ei exista rahatul religios, cu aroma de popa poponar si varianta cu extract de staretz spagar. Putem spune asadar, fara teama de a gresi, ca Romania e o mare cofetarie cu foarte multe sortimente de rahat. Dilema mea cea mai mare , la care nu gasesc solutie este urmatoarea: Ce te faci daca nu-ti place rahatul?...Eu ma duc sa mai pun o sticla cu apa la frigider...
Masoneria doreste cu orice pret presedintia Romaniei
Ca in multe din tarile civilizate (SUA, Rusia, Anglia, Franta, Italia,Luxemburg etc) Masoneria face tot ce-i sta in putere ca sa obtina functiile deconducere in stat.
Romania nu este o exceptie. O dovada este faptul ca in afara de Dl.Basescu, care se gandeste sa se retraga, absolut toti ceilalti (posibili)candidati sunt MASONI: Mircea Geoana, Crin Antonescu, Sorin Oprescu, AdrianNastase, Nati Meir, Printul Radu...
Daca intamplator ar fi ales unul dintre ei, acesta va reprezenta cusiguranta interesele Masoneriei – o formatiune “oculta” condusa de o mana deevrei – si in nici un caz interesele Romaniei, asa cum s-a intamplat in cazullui Ion Iliescu sau a dlui Tariceanu – ar fi o simpla marioneta in politicaromaneasca, ale carei ate sunt trase de niste straini.
Daca tot au intrat in campanie si sunt dispusi sa raspunda oricui la oriceintrebare, ii puteti intreba direct din ce loja masonica fac parte si ale cuiinterese primeaza odata ce ajung la putere: interesele tarii, sau intereseleMasoneriei care le ordona fiecare miscare.
Lafel de bine puteti obtine informatii foarte utile, mai detaliate direct de lasursa: la sediile Masoneriei Romane, fie din Bucuresti, fie la filialele dinintreaga tara (a caror adresa o gasiti tot pe site-urile oficiale, sau leputeti solicita de la sediul central):
Marea Loja Nationala a Romaniei il are ca Mare Maestru pe comisarul-sefde politie dr. Viorel Danacu; Sediul: Str.
Vasile Toneanu, nr. 1, sector 3, Bucuresti; Pagina de web oficiala: www.grandlodge.ro
Marea Loja Nationala din Romania il are ca Mare Maestru pe jurnalistul Eugen Ovidiu Chirovici; Sediul: Sala
Palatului - Str. Ion Campineanu, nr. 28, et. 2, Sector 1, Bucuresti;Pagina de web oficila: www.mlnr.ro
Marea Loja Nationala a Romaniei condusa de Corneliu Al. Visoianu; Pagina de weboficiala: www.glr.ro
Marea Loja Nationala Unita din Romania il are ca Mare Maestru pe prof. dr.Dorel Augustin Manu; Pagina de web
oficiala: www.mlnur.org
Marea Loja Feminina a Romaniei o are Mare Maestra pe Anca Nicolescu; tel./fax:021/ 252 13 51.
Marele Orient al Romaniei il are ca Mare Maestru pe Mircea Deac.
Un magazin on-line de desfacere a obiectelor de cult:
www.francmasoneria.ro
CITESTE SI TRIMITE MAI DEPARTE CELOR INTERESATI